dezonorant

DEZONORÁNT, -Ă, dezonoranţi, -te, adj. Care dezonorează; ruşinos. – Din fr. déshonorant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEZONORÁN//T ~tă (~ţi, ~te) Care dezonorează; în stare să dezonoreze; infamant. /<fr. déshonorant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEZONORÁNT, -Ă adj. Care dezonorează; necinstit, ruşinos. [Cf. fr. déshonorant].
(Dicţionar de neologisme)

DEZONORÁNT, -Ă adj. care dezonorează; necinstit, ruşinos. (< fr. déshonorant)
(Marele dicţionar de neologisme)

dezonoránt adj. m. (sil. mf. dez-), pl. dezonoránţi; f. sg. dezonorántă, pl. dezonoránte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DEZONORÁNT adj. 1. v. compromiţător. 2. v. înjositor.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Dezonorant ≠ onorant
(Dicţionar de antonime)