dezorganiza
[Conjugare]
DEZORGANIZÁ, dezorganizez, vb. I. Tranz. şi refl. A face să-şi piardă sau a-şi pierde organizarea, funcţionarea normală, bunul mers. – Din fr. désorganiser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DEZORGANIZ//Á ~éz tranz. A face să se dezorganizeze. /<fr. désorganiser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE DEZORGANIZ//Á mă ~éz intranz. A pierde buna organizare. /<fr. désorganiser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DEZORGANIZÁ vb. I. tr. A distruge, a strica ordinea, funcţionarea normală; a introduce dezordinea, neorânduiala. [Cf. fr. désorganiser].
(Dicţionar de neologisme)
DEZORGANIZÁ vb. tr. a distruge, a strica ordinea, funcţionarea normală. (< fr. désorganiser)
(Marele dicţionar de neologisme)
dezorganizá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezorganizéz, 3 sg. şi pl. dezorganizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Antonime:
A (se) dezorganiza ≠ a (se) organiza
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DEZORGANIZ//Á ~éz tranz. A face să se dezorganizeze. /<fr. désorganiser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DEZORGANIZÁ vb. I. tr. A distruge, a strica ordinea, funcţionarea normală; a introduce dezordinea, neorânduiala. [Cf. fr. désorganiser].
(Dicţionar de neologisme)
DEZORGANIZÁ vb. tr. a distruge, a strica ordinea, funcţionarea normală. (< fr. désorganiser)
(Marele dicţionar de neologisme)
dezorganizá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezorganizéz, 3 sg. şi pl. dezorganizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Antonime:
A (se) dezorganiza ≠ a (se) organiza
(Dicţionar de antonime)