DEZORIENTÁ, dezorientez, vb. I. Tranz. şi refl. A face pe cineva să piardă sau a-şi pierde simţul orientării, drumul pe care urma să meargă etc. ♦ Fig. A face pe cineva să piardă sau a-şi pierde cumpătul, siguranţa de sine, judecata rece şi clară; a (se) zăpăci. [Pr.: -ri-en-] – Din fr. désorienter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEZORIENTÁT, -Ă, dezorientaţi, -re, adj. Care nu se poate orienta în spaţiu, care nu ştie exact unde se găseşte, pe unde trebuie să apuce. ♦ Fig. Care nu ştie ce atitudine să ia în faţă unei situaţii; descumpănit. [Pr.: -ri-en-] – V. dezorienta. Cf. fr. d é s o r i e n t é.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DEZORIENT//Á ~éz tranz. A face să se dezorienteze. [Sil. -ri-en-] /dez- + a orienta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE DEZORIENT//Á mă ~éz intranz. 1) A pierde simţul orientării; a se debusola. 2) fig. A pierde siguranţa în modul de a acţiona sau de a cugeta. [Sil. -ri-en-] /dez- + a orienta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DEZORIENTÁ vb. I. tr. 1. A încurca (pe cineva), a-l face să-şi piardă orientarea, siguranţa locului unde se află. 2. (Fig.) A zăpăci, a ului, a deconcerta. [Pron. -ri-en-. / cf. fr. désorienter].
(Dicţionar de neologisme)
DEZORIENTÁT, -Ă adj. Care nu se poate orienta, care nu ştie unde se află sau încotro să se îndrepte. ♦ (Fig.) Care nu ştie ce hotărâre să ia într-o anumită situaţie; descumpănit, deconcertat; zăpăcit. [Pron. -ri-en-. / < dezorienta].
(Dicţionar de neologisme)
DEZORIENTÁ vb. tr., refl. 1. a face să-şi piardă sau a-şi pierde simţul orientării, a nu recunoaşte locul unde se află. 2. (fig.) a (se) zăpăci, a (se) deruta. (< fr. désorienter)
(Marele dicţionar de neologisme)
DEZORIENTÁT, -Ă adj. 1. care nu se poate orienta, nu ştie unde se află sau încotro să se îndrepte. 2. (fig.) care nu ştie ce hotărâre să ia într-o anumită situaţie; descumpănit, deconcertat. (< dezorienta)
(Marele dicţionar de neologisme)
dezorientá vb. (sil. -ri-en-; mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezorientéz, 3 sg. şi pl. dezorienteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DEZORIENTÁ vb. a deruta, a descumpăni, a încurca, a zăpăci, (livr.) a bulversa, a debusola, a deconcerta. (Vestea aflată l-a ~.)
(Dicţionar de sinonime)
DEZORIENTÁT adj. 1. derutat, descumpănit, încurcat, nedumerit, perplex, zăpăcit, (livr.) bulversat, debusolat, deconcertat, (înv. şi fam.) sastisit. (A rămas ~.) 2. v. zăpăcit.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A dezorienta ≠ a îndruma, a orienta
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEZORIENTÁT, -Ă, dezorientaţi, -re, adj. Care nu se poate orienta în spaţiu, care nu ştie exact unde se găseşte, pe unde trebuie să apuce. ♦ Fig. Care nu ştie ce atitudine să ia în faţă unei situaţii; descumpănit. [Pr.: -ri-en-] – V. dezorienta. Cf. fr. d é s o r i e n t é.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE DEZORIENT//Á mă ~éz intranz. 1) A pierde simţul orientării; a se debusola. 2) fig. A pierde siguranţa în modul de a acţiona sau de a cugeta. [Sil. -ri-en-] /dez- + a orienta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DEZORIENTÁ vb. I. tr. 1. A încurca (pe cineva), a-l face să-şi piardă orientarea, siguranţa locului unde se află. 2. (Fig.) A zăpăci, a ului, a deconcerta. [Pron. -ri-en-. / cf. fr. désorienter].
(Dicţionar de neologisme)
DEZORIENTÁT, -Ă adj. Care nu se poate orienta, care nu ştie unde se află sau încotro să se îndrepte. ♦ (Fig.) Care nu ştie ce hotărâre să ia într-o anumită situaţie; descumpănit, deconcertat; zăpăcit. [Pron. -ri-en-. / < dezorienta].
(Dicţionar de neologisme)
DEZORIENTÁ vb. tr., refl. 1. a face să-şi piardă sau a-şi pierde simţul orientării, a nu recunoaşte locul unde se află. 2. (fig.) a (se) zăpăci, a (se) deruta. (< fr. désorienter)
(Marele dicţionar de neologisme)
DEZORIENTÁT, -Ă adj. 1. care nu se poate orienta, nu ştie unde se află sau încotro să se îndrepte. 2. (fig.) care nu ştie ce hotărâre să ia într-o anumită situaţie; descumpănit, deconcertat. (< dezorienta)
(Marele dicţionar de neologisme)
dezorientá vb. (sil. -ri-en-; mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezorientéz, 3 sg. şi pl. dezorienteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DEZORIENTÁ vb. a deruta, a descumpăni, a încurca, a zăpăci, (livr.) a bulversa, a debusola, a deconcerta. (Vestea aflată l-a ~.)
(Dicţionar de sinonime)
DEZORIENTÁT adj. 1. derutat, descumpănit, încurcat, nedumerit, perplex, zăpăcit, (livr.) bulversat, debusolat, deconcertat, (înv. şi fam.) sastisit. (A rămas ~.) 2. v. zăpăcit.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A dezorienta ≠ a îndruma, a orienta
(Dicţionar de antonime)