dezrădăcinare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEZRĂDĂCINÁ, dezrădăcinez, vb. I. Tranz. 1. A scoate o plantă din pământ cu rădăcină cu tot. 2. Fig. A face să dispară cu desăvârşire o idee, o deprindere (rea); a stârpi. – Dez- + rădăcină.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEZRĂDĂCINÁRE, dezrădăcinări, s.f. Acţiunea de a dezrădăcina. – V. dezrădăcina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEZRĂDĂCIN//Á ~éz tranz. 1) (copaci, plante) A scoate din pământ cu rădăcină cu tot. 2) fig. (idei, deprinderi etc.) A face să nu mai existe; a distruge complet; a stârpi; a extirpa; a extermina. /dez- + rădăcină
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dezrădăciná vb., ind. prez. 1 sg. dezrădăcinéz, 3 sg. şi pl. dezrădăcineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dezrădăcináre s. f., g.-d. art. dezrădăcinării; pl. dezrădăcinări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEZRĂDĂCINÁ vb. (livr.) a eradica. (A ~ un arbore.)
(Dicţionar de sinonime)

DEZRĂDĂCINÁRE s. (livr.) eradicare. (~ unui copac.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A dezrădăcina ≠ a înrădăcina
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: de dez dezr dezra dezrad

Cuvinte se termină cu literele: re are nare inare cinare