dezrădăcinat

DEZRĂDĂCINÁ, dezrădăcinez, vb. I. Tranz. 1. A scoate o plantă din pământ cu rădăcină cu tot. 2. Fig. A face să dispară cu desăvârşire o idee, o deprindere (rea); a stârpi. – Dez- + rădăcină.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEZRĂDĂCINÁT, -Ă, dezrădăcinaţi, -te, adj. 1. (Despre plante) Care a fost scos din pământ cu rădăcină cu tot. 2. P. anal. (Despre oameni) Care şi-a părăsit locul de naştere şi se simte străin în noul loc; care nu se poate adapta (la noile condiţii de mediu, de viaţă). – V. dezrădăcina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEZRĂDĂCIN//Á ~éz tranz. 1) (copaci, plante) A scoate din pământ cu rădăcină cu tot. 2) fig. (idei, deprinderi etc.) A face să nu mai existe; a distruge complet; a stârpi; a extirpa; a extermina. /dez- + rădăcină
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEZRĂDĂCINÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A DEZRĂDĂCINA. 2) (despre persoane) Care şi-a părăsit locul de naştere şi nu se poate adapta la noile condiţii de trai. /v. a dezrădăcina
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dezrădăciná vb., ind. prez. 1 sg. dezrădăcinéz, 3 sg. şi pl. dezrădăcineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DEZRĂDĂCINÁ vb. (livr.) a eradica. (A ~ un arbore.)
(Dicţionar de sinonime)

DEZRĂDĂCINÁT adj. v. înstrăinat, străin.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
A dezrădăcina ≠ a înrădăcina
(Dicţionar de antonime)