dezrăsucit

DEZRĂSUCÍ, dezrăsucesc, vb. IV. Tranz. A face ca un fir sau, p. gener., un obiect să nu mai fie răsucit; a desface. ♦ Tranz. şi refl. A (se) desface din depănătură. – Dez- + răsuci.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEZRĂSUCÍT, -Ă, dezrăsuciţi, -te, adj. Care nu mai este răsucit; care s-a desfăcut din depănătură. – V. dezrăsuci
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEZRĂSUC//Í ~ésc tranz. (aţe, frânghii, sârme etc. răsucite) A face să nu mai fie răsucit. /dez- + a răsuci
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dezrăsucí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezrăsucésc, imperf. 3 sg. dezrăsuceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dezrăsuceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Antonime:
A dezrăsuci ≠ a răsuci
(Dicţionar de antonime)