dezunire dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEZUNÍ, dezunesc, vb. IV.Tranz. şi refl. (Rar) 1. A (se) desface, a (se) dezlipi, a (se) separa. 2. A (se) dezbina, a (se) învrăjbi. – Din fr. désunir.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEZUNÍRE, dezuniri, s.f. (Rar) 1. Desfacere, dezlipire, separare. 2. Dezbinare, neînţelegere, vrajbă. – V. dezuni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEZUNÍ dezunésc tranz. rar A face să se dezunească. /dez- + a uni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DEZUNÍ mă dezunesc intranz. rar 1) (despre obiecte unite) A se desprinde unul de altul sau dintr-un tot. 2) (despre comunităţi) A-şi pierde coeziunea internă; a se dezmembra; a se dezarticula; a se descompune; a se destrăma; a se dezagrega. 3) (despre două sau mai multe persoane) A trăi în vrajbă; a se vrăjmăşi; a se duşmăni; a se învrăjbi; a se urî. /dez- + a uni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dezuní vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezunésc, imperf. 3 sg. dezuneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dezuneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dezuníre s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezunírii; pl. dezuníri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEZUNÍ vb. v. despărţi, dezbina, învrăjbi, separa.
(Dicţionar de sinonime)

DEZUNÍRE s. v. animozitate, ceartă, con-flict, despărţire, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, gâlceavă, învrăj-bire, litigiu, neînţelegere, separare, vrajbă, zâzanie.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A dezuni ≠ a îmbina, a împreuna, a uni
(Dicţionar de antonime)

A se dezuni ≠ a (se) uni
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: de dez dezu dezun dezuni

Cuvinte se termină cu literele: re ire nire unire zunire