DEZVELÍ, dezvelesc, vb. IV. L Tranz. şi refl. A da la o parte, a îndepărta din jurul cuiva, de pe cineva sau ceva, sau de pe sine o învelitoare; a (se) descoperi. ♦ Tranz. Spec. A despacheta. ♦ Tranz. A da jos acoperişul de pe o casă. ♦ Tranz. A inaugura un monument, o statuie etc. (îndepărtând învelitoarea care le acoperea). 2. Tranz. Fig. A face să apară, a lasa să se vadă; a arăta. ♦ Refl. (Rar) A apărea în faţă cuiva; a se înfăţişa. 3. Tranz. şi refl. Fig. A (se) da în vileag; a (se) trăda. 4. Refl. (Despre mugurii şi bobocii plantelor; p. ext. despre plante; adesea fig.) A se deschide. – Dez- + [în]veli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEZVELÍRE, dezveliri, s.f. Acţiunea de a (se) dezveli. ♦ Operaţie de îndepărtare a straturilor sterile care acoperă un zăcământ, în vederea exploatării acestuia. – V. dezveli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DEZVEL//Í ~ésc tranz. 1) A descoperi, dând la o parte o învelitoare. 2) (obiecte) A face să se vadă scoţând din ambalaj. 3) (casa) A lipsi de înveliş. 4) (monumente, statui) A inaugura cu solemnitate în faţa publicului (îndepărtând învelitoarea). 5) fig. A face să se vadă; a arăta. /dez- + a [în]veli
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE DEZVEL//Í se ~éşte intranz. rar (despre boboci, muguri) A-şi răsfira petalele; a se desface; a se desfoia. /dez- + a [în]veli
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
dezvelí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezvelésc, imperf. 3 sg. dezveleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dezveleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
dezvelíre s. f., g.-d. art. dezvelírii; pl. dezvelíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DEZVELÍ vb. 1. a (se) descoperi, (rar) a (se) dezvălui, (Ban.) a (se) descutropi, (Olt. şi Ban.) a (se) destruca. (Era învelit şi s-a ~ în somn.) 2. a inaugura. (A ~ un monument.)
(Dicţionar de sinonime)
DEZVELÍ vb. v. apărea, arăta, confesa, declara, desface, desfăşura, destăinui, dezvălui, divulga, ivi, împărtăşi, încredinţa, înfăţişa, mărturisi, revela, spovedi, spune, trăda.
(Dicţionar de sinonime)
DEZVELÍRE s. 1. descoperire. (~ lui în timpul som-nului.) 2. inaugurare. (~ a unui monument.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) dezveli ≠ a (se) acoperi, a (se) înveli
(Dicţionar de antonime)
Dezvelire ≠ acoperire, învelire
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEZVELÍRE, dezveliri, s.f. Acţiunea de a (se) dezveli. ♦ Operaţie de îndepărtare a straturilor sterile care acoperă un zăcământ, în vederea exploatării acestuia. – V. dezveli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE DEZVEL//Í se ~éşte intranz. rar (despre boboci, muguri) A-şi răsfira petalele; a se desface; a se desfoia. /dez- + a [în]veli
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
dezvelí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezvelésc, imperf. 3 sg. dezveleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dezveleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
dezvelíre s. f., g.-d. art. dezvelírii; pl. dezvelíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DEZVELÍ vb. 1. a (se) descoperi, (rar) a (se) dezvălui, (Ban.) a (se) descutropi, (Olt. şi Ban.) a (se) destruca. (Era învelit şi s-a ~ în somn.) 2. a inaugura. (A ~ un monument.)
(Dicţionar de sinonime)
DEZVELÍ vb. v. apărea, arăta, confesa, declara, desface, desfăşura, destăinui, dezvălui, divulga, ivi, împărtăşi, încredinţa, înfăţişa, mărturisi, revela, spovedi, spune, trăda.
(Dicţionar de sinonime)
DEZVELÍRE s. 1. descoperire. (~ lui în timpul som-nului.) 2. inaugurare. (~ a unui monument.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) dezveli ≠ a (se) acoperi, a (se) înveli
(Dicţionar de antonime)
Dezvelire ≠ acoperire, învelire
(Dicţionar de antonime)