dezvinovățire dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEZVINOVĂŢÍ, dezvinovăţesc, vb. IV. Refl. A-şi dovedi sau a căuta să-şi dovedească nevinovăţia; a se dezvinui, a se disculpa. ♦ Tranz. (Rar) A declara pe cineva nevinovat, a demonstra nevinovăţia cuiva. – Dez- + [în]vinovăţi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEZVINOVĂŢÍRE, dezvinovăţiri, s.f. Acţiunea de a (se) dezvinovăţi; cuvinte, argumente prin care cineva (se) dezvinovăţeşte; dezvinuire, disculpare. – V. dezvinovăţi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEZVINOVĂŢ//Í ~ésc tranz. A recu-noaşte ca fîind nevinovat; a dezvinui; a justifica; a disculpa. /dez- + a [în]vinovăţi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DEZVINOVĂŢ//Í mă ~ésc intranz. A-şi demonstra nevinovăţia; a se disculpa; a se dezvinui; a se justifica. /dez- + a [în]vinovăţi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dezvinovăţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezvinovăţésc, imperf. 3 sg. dezvinovăţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dezvinovăţeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dezvinovăţíre s. f., g.-d. art. dezvinovăţírii; pl. dezvinovăţíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEZVINOVĂŢÍ vb. a (se) apăra, a se dezincrimina, a (se) disculpa, a (se) justifica, a (se) scuza, (rar) a (se) dezvinui, (înv. şi reg.) a (se) cura, (înv.) a (se) îndreptăţi, a (se) mântui. (Nu te mai ~ atâta!)
(Dicţionar de sinonime)

DEZVINOVĂŢÍRE s. disculpare, justificare, scuză, (rar) dezvinuire, scuzare, scuză. (O ~ neconvin-gătoare.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) dezvinovăţi ≠ a incrimina, a inculpa, a (se) vinovăţi, a (se) învinui
(Dicţionar de antonime)

Dezvinovăţire ≠ inculpare, învinovăţire, învinuire
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: de dez dezv dezvi dezvin

Cuvinte se termină cu literele: re ire tire atire vatire