dezvinuire dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEZVINUÍ, dezvinuiesc, vb. IV. Tranz. şi refl. (Rar) A (se) dezvinovăţi. - Dez- + [în]vinui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEZVINUÍRE, dezvinuiri, s.f. (Rar) Dezvinovăţire. – V. dezvinui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEZVINU//Í ~iésc tranz. A recunoaşte ca fiind nevinovat; a justifica; a dezvinovăţi; a disculpa. [Sil. -nu-i] /dez- + a [în]vinui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DEZVINU//Í mă ~iésc intranz. A-şi demonstra nevinovăţia; a se dez-vinovăţi; a se disculpa; a se justifica. [Sil. -nu-i] /dez- + a [în]vinui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dezvinuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezvinuiésc, imperf. 3 sg. dezvinuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dezvinuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dezvinuíre s. f., g.-d. art. dezvinuírii; pl. dezvinuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEZVINUÍ vb. v. apăra, dezvinovăţi, disculpa, justifica, scuza.
(Dicţionar de sinonime)

DEZVINUÍRE s. v. dezvinovăţire, disculpare, justificare, scuză.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de dez dezv dezvi dezvin

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire nuire inuire