dezvirginare

DEZVIRGINÁ, dezvirginez, vb. I. Tranz. A face ca o fată să-şi piardă virginitatea; a deflora. – Dez- + virgin.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEZVIRGINÁRE s.f. Faptul de a dezvirgina; deflorare. – V. dezvirgina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEZVIRGIN//Á ~éz tranz. A face să-şi piardă virginitatea; a deflora. /dez- + virgin
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dezvirginá vb., ind. prez. 1 sg. dezvirginéz, 3 sg. şi pl. dezvirgineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dezvirgináre s. f., g.-d. art. dezvirginării
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DEZVIRGINÁ vb. a deflora, (pop.) a desfeciori, a desfeti, (prin nord-estul Olt.) a schilodi, (înv.) a strica.
(Dicţionar de sinonime)

DEZVIRGINÁRE s. deflorare, defloraţie, (pop.) desfeciorire, desfetire.
(Dicţionar de sinonime)