dezvoltare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEZVOLTÁ, dezvólt, vb. I. 1. Refl. (Despre materie şi despre fenomenele naturii şi ale societăţii) A trece de la o stare calitativă veche la alta nouă, de pe o treaptă inferioară la alta superioară, de la simplu la complex. ♦ Tranz. A amplifica în mod creator (o doctrină, o teorie, o idee), a completa cu idei noi. ♦ A se extinde dobândind proporţii, însemnătate, forţă; a creşte, a se mări. ♦ (Despre fiinţe) A evolua crescând treptat (în sens fizic); a creşte; (despre oameni) a evolua treptat (în ceea ce priveşte intelectul). 2. Tranz. A expune în mod amănunţit; a desfăşura. Oratorul dezvoltă subiectul. 3. Tranz. A produce, a degaja. Unele fermentaţii dezvoltă căldură. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEZVOLTÁRE, dezvoltări, s.f. Acţiunea de a (se) dezvolta şi rezultatul ei. – V. dezvolta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEZVOLTÁ dezvólt tranz. 1) A face să se dezvolte. 2) (doctrine, teorii etc.) A completa cu idei noi; a aprofunda; a adânci. 3) (subiecte, idei etc.) A expune în mod amănunţit; a reda pe larg; a desfăşura. 4) (căldură, energie etc.) A face să se producă; a produce. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DEZVOLTÁ mă dezvólt intranz. 1) A trece printr-o serie de schimbări spre o treaptă superioară; a face progrese; a avansa; a înainta; a progresa; a propăşi; a evolua. 2) A lua proporţii (ca număr, intensitate etc.); a creşte. 3) (despre fiinţe, plante) A se mări treptat şi continuu; a creşte. 4) (despre persoane) A evolua treptat sub aspect intelectual. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEZVOLTÁ vb. I. 1. refl. (Despre materie, fenomene) A trece de la o stare calitativă veche la alta nouă, de la o treaptă inferioară la alta superioară, de la simplu la complex. ♦ A creşte, a evolua (treptat). 2. tr. (Fig.) A amplifica, a mări, a îmbogăţi cu principii, cu teze noi. 3. tr. A expune pe larg, amănunţit. 4. tr. A produce, a crea, a degaja. [P.i. dezvólt. / < lat. disvolvere].
(Dicţionar de neologisme)

DEZVOLTÁRE s.f. Acţiunea de a (se) dezvolta şi rezultatul ei; creştere, evoluare; amplificare. [< dezvolta].
(Dicţionar de neologisme)

DEZVOLTÁ vb. I. refl. (despre materie, fenomene) a trece de la o stare calitativă veche la alta nouă, de la o treaptă inferioară la alta superioară, de la simplu la complex. ♢ a se extinde, a creşte, a se mări. ♢ (despre fiinţe) a evolua treptat. II. tr. 1. a amplifica în mod creator (o doctrină, o teorie), a îmbogăţi cu principii, cu teze noi. 2. a expune pe larg, amănunţit. 3. a produce, a emana, a degaja căldură, energie etc. (după lat. disvolvere)
(Marele dicţionar de neologisme)

dezvoltá vb., ind. prez. 1 sg. dezvólt, 3 sg. şi pl. dezvóltă; conj. prez. 3 sg. şi pl. dezvólte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dezvoltáre s. f., g.-d. art. dezvoltării; pl. dezvoltări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEZVOLTÁ vb. I. 1. a evolua. (O fiinţă care se ~.) 2. v. creşte. 3. a se împlini. (S-a mai ~ fiziceşte.) 4. a creşte, a trăi, a vegeta. (Ciupercile se ~ în sol bogat.) 5. a avansa, a evolua, a înainta, a progresa, a propăşi, (înv.) a (se) pricopsi, a spori, (grecism înv.) a prohorisi, (fig.) a creşte. (O ţară care se ~ continuu.) II. v. degaja.
(Dicţionar de sinonime)

DEZVOLTÁRE s. I. 1. v. creştere. 2. (BIOL.) dezvoltare embrionară = embriogeneză, embriogenie. 3. creştere, vegetaţie. (Perioadă de ~ a plantelor.) 4. v. evoluţie. 5. v. progres. 6. curs, desfăşurare, evoluţie, mers, (Munt.) şiretenie. (~ evenimen-telor.) 7. v. extindere. II. v. degajare.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A se dezvolta ≠ a decădea
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: de dez dezv dezvo dezvol

Cuvinte se termină cu literele: re are tare ltare oltare