deşertare

DEŞERTÁRE, deşertări, s.f. (Pop.) Acţiunea de a (se) deşerta; golire, deşertat¹. – V. deşerta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

deşertáre s. f., g.-d. art. deşertării; pl. deşertări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Sinonime:
DEŞERTÁRE s. v. descărcare.
(Dicţionar de sinonime)

Cuvinte care încep cu literele: de des dese deser desert

Cuvinte se termină cu literele: re are tare rtare ertare