deşirat dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEŞIRÁ, deşir, vb. I. Refl. 1. (Despre obiecte înşirate pe aţă, în special despre mărgele) A ieşi de pe aţa pe care au fost înşirate (adesea căzând şi împrăştiindu-se). ♢ Tranz. Deşiră mărgele. 2. (Despre aţa înfăşurată pe ghem sau despre gheme) A se desfăşura într-un fir lung continuu. ♢ Tranz. Deşiră aţă de pe ghem. 3. (Despre împletituri sau obiecte împletite) A se desface, a se destrăma. ♢ Tranz. A deşirat dantela. 4. Fig. (Despre oameni sau corpul omenesc) A se destinde (2) în toată lungimea lui. 5. Fig. (Rar; despre locuri şi peisaje din natură) A se desfăşura în faţă privitorului. – Lat. diserrare. Cf. ş i r.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEŞIRÁT, -Ă, deşiraţi, -te, adj. 1. (Despre obiecte înşirate pe aţă) Care a ieşit de pe aţa pe care au fost înşirate. 2. (Despre aţă înfăşurată pe ghem sau despre gheme) Care s-a desfăşurat într-un fir lung continuu. 3. (Despre împletituri, ţesături) Destrămat, desfăcut. 4. Fig. (Despre manifestări ale gândirii) Fără şir; dezordonat, dezlânat. 5. Fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Excesiv de înalt şi de slab. ♦ (Despre părţi ale corpului omenesc) Prea lung şi slab. – V. deşira.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEŞIRÁ deşír tranz. A face să se deşire. /<lat. diserrare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DEŞIRÁ mă deşír intranz. 1) (despre obiecte înşirate pe aţă, mai ales despre mărgele) A ieşi de pe aţă (împrăştiindu-se). 2) (despre gheme sau aţă înfăşurată pe ghem) A se desface într-un fir lung şi continuu; a se desfăşura. 3) (despre obiecte împletite) A se desface, îndepărtându-se fir de fir; a se răsfira. 4) fig. (despre persoane) A se întinde în toată lungimea. /<lat. diserrare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEŞIRÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A DEŞIRA şi A SE DEŞIRA. 2) (despre gânduri, stil etc.) Care este lipsit de concizie; dezlânat. 3) (despre persoane) Care este înalt şi slab. /v. a (se) deşira
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

deşirá (deşír, deşirát), vb. – 1. A întinde, a extinde. – 2. A împrăştia, a răspîndi. – 3. (Despre obiecte) A ieşi de pe firul pe care au fost înşirate. Lat. dĭsĕrrāre (Candrea), cf. fr. (déserrer). Tiktin îl derivă greşit de la desfira. La ultimele sensuri este evidentă întîlnirea cu des-şira, de la şir „rînd, şirag”. – Der. deşirat, adj. (vlăjgan, lungan).
(Dicţionarul etimologic român)

deşirá vb., ind. prez. 1 sg. deşír, 3 sg. şi pl. deşíră
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEŞIRÁ vb. 1. (pop.) a (se) desfira. (Aţa se ~ de pe mosor.) 2. v. destrăma.
(Dicţionar de sinonime)

DEŞIRÁT adj. v. destrămat.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) deşira ≠ a (se) înşira
(Dicţionar de antonime)

A deşira ≠ a înşira
(Dicţionar de antonime)

Deşiratîndesat
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: de des desi desir desira

Cuvinte se termină cu literele: at rat irat sirat esirat