diac

DIÁC¹, dieci, s.m. 1. Scriitor de cancelarie şi slujbaş al vistieriei din ţările române; grămătic, uricar; p. ext. copist. ♦ Cărturar, învăţat. 2. (Reg.) Cântăreţ bisericesc. – Din sl. dijakŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DÍAC², diace, s.n. Diodă semiconductoare care permite trecerea curentului electric în ambele sensuri de conducţie, sub acţiunea unei tensiuni de comandă aplicate la bornele ei. [Pr.: di-ac] – Din fr. diac.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DIÁC diéci m. 1) (în Moldova şi în Muntenia medievală) Slujbaş în cancelaria domnească, însărcinat cu scrierea uricelor; uricar; grămătic. 2) Persoană care conduce un cor bisericesc. [Sil. di-ac] /<sl. dijaku
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

diác (-ci), s.m. – 1. (Înv., Trans.) Cîntăreţ bisericesc. – 2. Scriitor de cancelarie, copist. – 3. Scriitor, om cult, instruit, erudit. – Mr. δiac, megl. diac. Ngr. διάϰος (Murnu 17), în principal prin intermediul sl. dijakŭ (Miklosich, Lexicon, 162; Miklosich, Slaw. Elem., 21; cf. Vasmer Gr., 52); cf. diacon. Pl. mold. dieci. – Der. dieciţă, s.f. (nevastă de diac, cîntăreţ).
(Dicţionarul etimologic român)

diác s. m. (sil. di-ac), pl. diéci
(Dicţionar ortografic al limbii române)

diác s. n. (sil. di-ac), pl. diáce (sil. di-a-ce)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DIÁC s. 1. (IST.) grămătic, logofăt, pisar, scrib, scriitor, uricar. (~ în cancelariile din ţările române.) 2. v. dascăl.
(Dicţionar de sinonime)

DIÁC s. v. cărturar, erudit, învăţat, savant.
(Dicţionar de sinonime)