diacon dex - definiţie, sinonime, conjugare

diacon

DIÁCON, diaconi, s.m. Membru al clerului aflat pe prima treaptă a ierarhiei preoţeşti. [Pr.: di-a-] – Din sl. dijakonŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DIÁCON ~i m. Slujitor al cultului aflat pe prima treaptă a ierarhiei preoţeşti. [Sil. di-a-] /<sl. dijakonu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

diácon (diáconi), s.m. – Membru al clerului aflat pe prima treaptă a ierarhiei bisericeşti. Gr. διάϰονος (Murnu), în parte prin intermediul sl. dijakonŭ (Vasmer, Gr., 52). – Der. diaconar, s.n. (înv., liturghier); diaconeasă, (femeie în slujba bisericii); diaconesc, adj. (de diacon); arhidiacon, s.m. (prim diacon).
(Dicţionarul etimologic român)

diácon s. m. (sil. dia-), pl. diáconi
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: di dia diac diaco

Cuvinte se termină cu literele: on con acon iacon