diacronie dex - definiţie, sinonime, conjugare

diacronie

DIACRONÍE s.f. Evoluţie, desfăşurare istorică a unui fenomen; metodă care studiază evoluţia în timp a unui fenomen. [Pr.: di-a-] – Din fr. diachronie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DIACRONÍE f. Desfăşurare istorică; evoluţie a unui fenomen. [Art. diacronia; G.-D. diacroniei; Sil. -ni-e] /<fr. diachronie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DIACRONÍE s.f. Evoluţie în timp, desfăşurare istorică a unui proces, a unui ansamblu de fenomene. [Gen. -iei. / < fr. diachronie].
(Dicţionar de neologisme)

DIACRONÍE s. f. evoluţie în timp a unui proces, a unui ansamblu de fenomene. (< fr. diachronie)
(Marele dicţionar de neologisme)

diacroníe s. f. (sil. di-a-cro-), art. diacronía, g.-d. diacroníi, art. diacroníei
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: di dia diac diacr diacro

Cuvinte se termină cu literele: ie nie onie ronie cronie