diadă
DIÁDĂ s.f. 1. (Fil.) Principiul diversităţii şi al neegalităţii în filozofia lui Pitagora, opus monadei. 2. (Mat.) Grup de două mărimi legate cu ocazia aceleiaşi operaţii. 3. (Biol.) Formaţiune alcătuită dintr-o pereche de celule, cu nuclei haploizi, rezultată în urma primei diviziuni meiotice. [Pron. di-a-. / < fr. dyade, cf. lat. diades, gr. dys – doi].
(Dicţionar de neologisme)
DIÁDĂ s. f. 1. principiu metafizic al dualităţii, la filozofii antici greci, opus monadei. 2. (în psih. socială) orice relaţie dintre două persoane, sub raportul interacţiunii. 3. (mat.) grup de două mărimi legate cu ocazia aceleiaşi operaţii. 4. (biol.) cele două celule rezultate din prima diviziune meiotică. 5. (în versificaţie) grup armonic de două vocale. (< fr. dyade)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar de neologisme)
DIÁDĂ s. f. 1. principiu metafizic al dualităţii, la filozofii antici greci, opus monadei. 2. (în psih. socială) orice relaţie dintre două persoane, sub raportul interacţiunii. 3. (mat.) grup de două mărimi legate cu ocazia aceleiaşi operaţii. 4. (biol.) cele două celule rezultate din prima diviziune meiotică. 5. (în versificaţie) grup armonic de două vocale. (< fr. dyade)
(Marele dicţionar de neologisme)