diafonie dex - definiţie, sinonime, conjugare

diafonie

DIAFONÍE s.f. Trecere nedorită a semnalelor de pe un canal pe altul la sisteme audio cu două sau mai multe canale. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphonie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DIAFONÍE f. Recepţionare simultană a unor semne (convorbiri) de pe mai multe circuite de telecomunicaţii. [Art. diafonia; G.-D. diafoniei; Sil. di-a-] /<fr. diaphonie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DIAFONÍE s.f. 1. Auzire a unei convorbiri telefonice de pe un circuit pe altul. 2. (Muz.) Acord muzical în care un sunet este susţinut de octava, cvarta sau cvinta lui corespunzătoare. ♦ Muzică veche pe două voci. [Gen. -iei. / < fr. diaphonie, cf. gr. diaphonia].
(Dicţionar de neologisme)

DIAFONÍE s. f. 1. trecere a unui semnal de pe o cale de transmisiune pe o altă cale. 2. acord muzical în care un sunet este susţinut de octava, cvarta sau cvinta corespunzătoare acestuia. 3. muzică veche pe două voci. (< fr. diaphonie)
(Marele dicţionar de neologisme)

diafoníe s. f. (sil. di-a-) → fonie
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: di dia diaf diafo diafon

Cuvinte se termină cu literele: ie nie onie fonie afonie