diaforă
DIAFÓRĂ, diafore, s.f. Figură de stil care constă în repetarea unui cuvânt, dar cu o altă semnificaţie. [Pr.: di-a-] – Din germ. Diaphora, fr. diaphore.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DIAFÓRĂ s.f. Reluare a unui cuvânt, modificându-i uşor accepţia. [Pron. di-a-. / < germ. Diaphora, cf. gr. diaphora – deosebire, diversificare].
(Dicţionar de neologisme)
DIAFÓRĂ s. f. figură de stil constând în reluarea unui cuvânt, modificându-i uşor accepţia. (< germ. Diaphora, fr. diaphore, gr. diaphora)
(Marele dicţionar de neologisme)
diafóră s. f. (sil. -di-a ), pl. diafóre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DIAFÓRĂ s.f. Reluare a unui cuvânt, modificându-i uşor accepţia. [Pron. di-a-. / < germ. Diaphora, cf. gr. diaphora – deosebire, diversificare].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
diafóră s. f. (sil. -di-a ), pl. diafóre
(Dicţionar ortografic al limbii române)