DIAFRÁGMĂ, diafragme, s.f. 1. Organ muscular-tendinos care separă toracele de abdomen şi care participă la respiraţie. ♦ Cartilaj care separă cele două nări. 2. Membrană elastică (la microfon, telefon, gramofon etc.) care, prin vibraţiile ei, reproduce sunetele. 3. Dispozitiv la obiectivele aparatelor fotografice, format din mai multe plăcuţe opace mobile, care limitează o deschidere circulară reglabilă, lăsând să treacă prin ea o anumită cantitate de lumină. 4. Dispozitiv alcătuit dintr-o membrană cu un orificiu, care, introdus într-o conductă, măsoară debitul şi viteza fluidului. 5. (Constr.) Element de construcţie alcătuit dintr-o placă plană sau dintr-un planşeu. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphragme, lat. diaphragma.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DIAFRAGMÁ, diafragmez, vb. I. Tranz. A limita deschiderea unui obiectiv fotografic cu ajutorul unei diafragme. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphragmer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DIAFRÁGM//Ă ~e f. 1) Muşchi care desparte cavitatea toracică de cea abdominală. 2) Cartilaj care desparte nările nasului. 3) (la unele aparate acustice) Membrană elastică care produce sunetele prin vibraţie. 4) (la aparate optice) Disc opac cu un orificiu reglabil, care lasă să treacă în camera aparatului cantitatea necesară de lumină. 5) Dispozitiv folosit la măsurarea vitezei apei dintr-o conductă. [Sil. di-a-] /<fr. diaphragme, lat. diaphragma
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DIAFRÁGMĂ s.f. 1. Muşchi care desparte toracele de abdomen. 2. Membrană care reproduce sunetele prin vibraţiile sale. ♦ Placă opacă cu un orificiu reglabil, care lasă să treacă numai o anumită cantitate de lumină în camera obscură a unui aparat fotografic; blendă. 3. Dispozitiv de închidere a unui recipient. [Var. diafragm s.n. / < fr. diaphragme – închidere].
(Dicţionar de neologisme)
DIAFRAGMÁ vb. I. tr. A limita deschiderea unui obiect fotografic cu ajutorul unei diafragme. [< fr. diaphragmer].
(Dicţionar de neologisme)
DIAFRÁGMĂ s. f. 1. muşchi care desparte toracele de abdomen. 2. membrană care reproduce sunetele prin vibraţiile sale. 3. placă subţire, opacă, cu deschidere reglabilă, care limitează fasciculele de lumină la trecerea printr-un sistem optic; blendă (2). 4. dispozitiv de închidere a unui recipient. 5. (constr.) perete portant pentru preluarea solicitărilor orizontale; planşeu, placă. 6. dispozitiv format dintr-o membrană cu orificiu pentru măsurarea debitelor sau vitezelor într-o conductă. 7. (med.) contraceptiv mecanic pentru femei. (< fr. diaphragme, lat., gr. diaphragma)
(Marele dicţionar de neologisme)
DIAFRAGMÁ vb. tr. a limita cu ajutorul unei diafragme fasciculele de lumină care trec printr-un sistem optic. (< fr. diaphragmer)
(Marele dicţionar de neologisme)
diafrágmă s. f. (sil. di-a-frag-), g.-d. art. diafrágmei; pl. diafrágme
(Dicţionar ortografic al limbii române)
diafragmá vb. (sil. di-a-), ind. prez. 1 sg. diafragméz, 3 sg. şi pl. diafragmeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DIAFRÁGMĂ s. (FIZ.) blendă. (~ la obiectivul unui aparat fotografic.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DIAFRAGMÁ, diafragmez, vb. I. Tranz. A limita deschiderea unui obiectiv fotografic cu ajutorul unei diafragme. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphragmer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DIAFRÁGMĂ s.f. 1. Muşchi care desparte toracele de abdomen. 2. Membrană care reproduce sunetele prin vibraţiile sale. ♦ Placă opacă cu un orificiu reglabil, care lasă să treacă numai o anumită cantitate de lumină în camera obscură a unui aparat fotografic; blendă. 3. Dispozitiv de închidere a unui recipient. [Var. diafragm s.n. / < fr. diaphragme – închidere].
(Dicţionar de neologisme)
DIAFRAGMÁ vb. I. tr. A limita deschiderea unui obiect fotografic cu ajutorul unei diafragme. [< fr. diaphragmer].
(Dicţionar de neologisme)
DIAFRÁGMĂ s. f. 1. muşchi care desparte toracele de abdomen. 2. membrană care reproduce sunetele prin vibraţiile sale. 3. placă subţire, opacă, cu deschidere reglabilă, care limitează fasciculele de lumină la trecerea printr-un sistem optic; blendă (2). 4. dispozitiv de închidere a unui recipient. 5. (constr.) perete portant pentru preluarea solicitărilor orizontale; planşeu, placă. 6. dispozitiv format dintr-o membrană cu orificiu pentru măsurarea debitelor sau vitezelor într-o conductă. 7. (med.) contraceptiv mecanic pentru femei. (< fr. diaphragme, lat., gr. diaphragma)
(Marele dicţionar de neologisme)
DIAFRAGMÁ vb. tr. a limita cu ajutorul unei diafragme fasciculele de lumină care trec printr-un sistem optic. (< fr. diaphragmer)
(Marele dicţionar de neologisme)
diafrágmă s. f. (sil. di-a-frag-), g.-d. art. diafrágmei; pl. diafrágme
(Dicţionar ortografic al limbii române)
diafragmá vb. (sil. di-a-), ind. prez. 1 sg. diafragméz, 3 sg. şi pl. diafragmeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DIAFRÁGMĂ s. (FIZ.) blendă. (~ la obiectivul unui aparat fotografic.)
(Dicţionar de sinonime)