diagnosticare

DIAGNOSTICÁ, diagnostichez, vb. I. Tranz. A stabili diagnosticul unui bolnav. [Pr.: -di-ag-] – Din fr. diagnostiquer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DIAGNOSTICÁRE s.f. Faptul de a diagnostica. [Pr.: di-ag-] – V. diagnostica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DIAGNOSTI//CÁ ~chéz tranz. (boli) A recunoaşte punând diagnosticul. [Sil. di-ag-] /<fr. diagnostiquer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DIAGNOSTICÁ vb. I. tr. A pune diagnosticul unei boli. [Pron. di-ag-. / < fr. diagnostiquer].
(Dicţionar de neologisme)

DIAGNOSTICÁRE s.f. Acţiunea de a diagnostica. [< diagnostica].
(Dicţionar de neologisme)

DIAGNOSTICÁ cv. tr. a pune un diagnostic (1). (< fr. diagnostiquer)
(Marele dicţionar de neologisme)

diagnosticá vb. (sil. di-a-; mf. -gnos-), ind. prez. 1 sg. diagnostichéz, 3 sg. şi pl. diagnosticheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

diagnosticáre s. f. (sil. di-a-; mf. -gnos-), g.-d. art. diagnosticării
(Dicţionar ortografic al limbii române)