DIAGNOSTICIÁN, -Ă, diagnosticieni, -e, s.m. şi f. Medic specialist în stabilirea diagnosticului. [Pr.: di-ag-nos-ti-ci-an] – Diagnostic + suf. -ian.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DIAGNOSTICI//ÁN ~ánă (~éni, ~éne) m. şi f. Medic specializat în stabilirea diagnosticului. [Sil. di-ag-nos-ti-ci-an] /diagnostic + suf. ~ian
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DIAGNOSTICIÁN, -Ă s.m. şi f. Medic specialist în diagnosticarea bolilor. [Pron. di-ag-nos-ti-ci-an. / < diagnostic + -ian].
(Dicţionar de neologisme)
DIAGNOSTICIÁN, -Ă s. m. f. medic specialist în diagnosticarea bolilor. (< engl. diagnostician)
(Marele dicţionar de neologisme)
diagnosticián s. m. (sil. di-a-, -ci-an; mf. -gnos-), pl. diagnosticiéni (sil. -ci-eni)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
diagnosticiánă s. f. (sil. di-a-, -ci-a-; mf. -gnos-), g.-d. art. diagnosticiénei (sil. -ci-e-); pl. diagnosticiéne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DIAGNOSTICI//ÁN ~ánă (~éni, ~éne) m. şi f. Medic specializat în stabilirea diagnosticului. [Sil. di-ag-nos-ti-ci-an] /diagnostic + suf. ~ian
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DIAGNOSTICIÁN, -Ă s. m. f. medic specialist în diagnosticarea bolilor. (< engl. diagnostician)
(Marele dicţionar de neologisme)
diagnosticián s. m. (sil. di-a-, -ci-an; mf. -gnos-), pl. diagnosticiéni (sil. -ci-eni)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
diagnosticiánă s. f. (sil. di-a-, -ci-a-; mf. -gnos-), g.-d. art. diagnosticiénei (sil. -ci-e-); pl. diagnosticiéne
(Dicţionar ortografic al limbii române)