dialectism
DIALECTÍSM ~e n. Cuvânt, expresie, formă gramaticală ce ţine de un dialect, dar folosite şi în limba literară (mai ales în operele artistice). /cf. it. dialectissimo
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DIALECTÍSM s.n. 1. Particularităţile graiului, ale dialectului; regionalism; dialectalism. ♦ Dialect; grai. 2. Teorie care consideră că lumea fenomenelor poate fi explicată printr-un şir de opoziţii bine alese, care se înlocuiesc reciproc la infinit. [Pron. di-a-. / cf. it. dialettismo, germ. Dialektismus, rus. dialektizm].
(Dicţionar de neologisme)
DIALECTÍSM s. n. 1. cuvânt sau expresie aparţinând unui dialect; dialectalism. 2. teorie care consideră că lumea fenomenelor poate fi explicată printr-un şir de opoziţii bine alese, care se înlocuiesc reciproc la infinit. (< fr. dialectisme, rus. dialektizm, germ. Dialektismus)
(Marele dicţionar de neologisme)
dialectísm s. n. (sil. di-a-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DIALECTÍSM s.n. 1. Particularităţile graiului, ale dialectului; regionalism; dialectalism. ♦ Dialect; grai. 2. Teorie care consideră că lumea fenomenelor poate fi explicată printr-un şir de opoziţii bine alese, care se înlocuiesc reciproc la infinit. [Pron. di-a-. / cf. it. dialettismo, germ. Dialektismus, rus. dialektizm].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
dialectísm s. n. (sil. di-a-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)