diapir

DIAPÍR s.n. (Geol.) Cută anticlinală caracterizată prin prezenţa unui sâmbure de roci plastice care străbat rocile acoperitoare. [Pron. di-a-. / cf. it. diapiro, gr. diapyros – ars profund].
(Dicţionar de neologisme)

DIAPÍR s. n. cută anticlinală caracterizată prin prezenţa unui sâmbure de roci plastice care străbat rocile acoperitoare. (< it. diapiro)
(Marele dicţionar de neologisme)

diapír s. n. (sil. di-a-), pl. diapíre
(Dicţionar ortografic al limbii române)