diareic
DIARÉIC, -Ă, diareici, -ce, adj. Privitor la diaree, care aparţine diareii, de diaree. [Pr.: di-a-re-ic] – Din fr. diarrhéique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DIARÉI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de diaree; propriu diareii. Acces ~. [Sil. di-a-re-ic] /<fr. diarrhéique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DIARÉIC, -Ă adj. De diaree. [Pron. di-a-re-ic. / cf. fr. diarrhéique].
(Dicţionar de neologisme)
DIARÉIC, -Ă adj. referitor la diaree, de diaree. (< fr. diarrhéique)
(Marele dicţionar de neologisme)
diaréic adj. m.(sil. di-a-re-ic), pl. diaréici; f. sg. diaréică, pl. diaréice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DIARÉI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de diaree; propriu diareii. Acces ~. [Sil. di-a-re-ic] /<fr. diarrhéique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DIARÉIC, -Ă adj. referitor la diaree, de diaree. (< fr. diarrhéique)
(Marele dicţionar de neologisme)
diaréic adj. m.(sil. di-a-re-ic), pl. diaréici; f. sg. diaréică, pl. diaréice
(Dicţionar ortografic al limbii române)