diastază
[Sinonime]
DIASTÁZĂ, diastaze, s.f. 1. (Biol.) Enzimă. 2. (Med.) Despărţire accidentală a două oase articulate, în urma unei lovituri, a unui efort brusc etc. [Pr.: di-a-] – Din fr. diastase.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DIASTÁZ//Ă ~e f. 1) Substanţă organică care îndeplineşte rolul de catalizator în reacţiile biochimice din organismul animalelor şi plantelor, înlesnind procesele metabolice; enzimă; ferment. 2) med. Despărţire accidentală a două oase articulate (prin lovire, printr-un efort). [Sil. di-as-] /<fr. diastase
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DIASTÁZĂ s.f. 1. Ferment solubil care transformă diverse substanţe; enzimă. 2. Dezlipire accidentală a două părţi anatomice normal unite sau articulate între ele; disjuncţie. [< fr. diastase, cf. gr. diastasis – separaţie].
(Dicţionar de neologisme)
DIASTÁZĂ s. f. 1. enzimă. 2. dezlipire accidentală a două părţi anatomice, normal unite sau articulate între ele; disjuncţie. (< fr. diastase)
(Marele dicţionar de neologisme)
diastáză s. f. (sil. di-a-; mf. -sta-) → stază
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DIASTÁZĂ s. (BIOL.) 1. v. enzimă. 2. v. amilază.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DIASTÁZ//Ă ~e f. 1) Substanţă organică care îndeplineşte rolul de catalizator în reacţiile biochimice din organismul animalelor şi plantelor, înlesnind procesele metabolice; enzimă; ferment. 2) med. Despărţire accidentală a două oase articulate (prin lovire, printr-un efort). [Sil. di-as-] /<fr. diastase
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DIASTÁZĂ s. f. 1. enzimă. 2. dezlipire accidentală a două părţi anatomice, normal unite sau articulate între ele; disjuncţie. (< fr. diastase)
(Marele dicţionar de neologisme)
diastáză s. f. (sil. di-a-; mf. -sta-) → stază
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DIASTÁZĂ s. (BIOL.) 1. v. enzimă. 2. v. amilază.
(Dicţionar de sinonime)