diastímă (diastíme), s.f. – Spaţiu, interval, răstimp. – Mr. dhiastimă. Gr. διάστημα (Tiktin; Gáldi 170). Sec. XVIII, rareori popular în Mold.(Dicţionarul etimologic român)
Sinonime:DIASTÍMĂ s. v. curs, interval, răstimp, timp, vreme.(Dicţionar de sinonime)