diateză

DIATÉZĂ¹, diateze, s.f. Categorie gramaticală verbală care exprimă raportul dintre subiect şi acţiunea verbului. [Pr.: di-a-] – Din fr. diathèse.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DIATÉZĂ², diateze, s.f. Predispoziţia unei persoane de a contracta anumite boli. [Pr.: di-a-] – Din fr. diathèse.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DIATÉZ//Ă¹ ~e f. lingv. Categorie gramaticală verbală care exprimă raportul dintre subiect şi acţiune. [Sil. di-a-] /<fr. diathese
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DIATÉZ//Ă² ~e f. med. Predispoziţie a organismului pentru anumite boli. [Sil. di-a-] /<fr. diathese
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DIATÉZĂ¹ s.f. Categorie gramaticală verbală care arată raportul dintre acţiune şi cel care o săvârşeşte. [Cf. lat., gr. diathesis].
(Dicţionar de neologisme)

DIATÉZĂ² s.f. Predispoziţie a organismului la anumite boli. [< fr. diathèse, cf. gr. diathesis – dispoziţie].
(Dicţionar de neologisme)

DIATÉZĂ¹ s. f. categorie gramaticală verbală care exprimă raportul dintre subiect şi acţiunea verbului. (< fr. diathèse, germ. Diathese)
(Marele dicţionar de neologisme)

DIATÉZĂ² s. f. predispoziţie a unei persoane pentru anumite boli. (< fr. diathèse)
(Marele dicţionar de neologisme)

diatéză (categorie gramaticală, predispoziţie pentru anumite boli) s. f. (sil. di-a-), g.-d. art. diatézei; pl. diatéze
(Dicţionar ortografic al limbii române)