diatonic

DIATÓNI//C ~că (~ci, ~ce) muz. Care constă din tonuri şi semitonuri consecutive; format dintr-o succesiune de tonuri şi semitonuri. /<fr. diatonique, lat. diatonicus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DIATÓNIC, -Ă adj. Compus din tonuri şi din semitonuri naturale. // s.f. Succesiune, grupare sau amestec de sunete care conţine intervale diatonice. [Cf. fr. diatonique, it. diatonico].
(Dicţionar de neologisme)

diatónic adj. m.(sil. di-a-), pl. diatónici; f. sg. diatónică, pl. diatónice
(Dicţionar ortografic al limbii române)