diatribă

DIATRÍBĂ, diatribe, s.f. Critică violentă (şi răutăcioasă); lucrare care conţine o asemenea critică; pamflet. [Pr.: di-a-] – Din fr. diatribe, lat. diatriba.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DIATRÍB//Ă ~e f. livr. Creaţie publicistică cu caracter acut satiric, în proză sau în versuri, în care sunt aspru criticate aspectele negative din viaţa societăţii; pamflet. [Sil. di-a-] /<fr. diatribe, lat. diatriba
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DIATRÍBĂ s.f. 1. (Ant.) Gen literar, promovat de filozofii cinici, care îşi popularizau învăţăturile moral-filozofice dialogând cu un adversar imaginar, într-un stil familiar, presărat cu anecdote, aforisme, jocuri de cuvinte. 2. Disertaţie critică; (p. ext.) scriere, cuvântare violentă, provocare; pamflet. [< fr. diatribe, cf. gr. diatribe – exerciţiu].
(Dicţionar de neologisme)

DIATRÍBĂ s. f. 1. (ant.) gen literar promovat de filozofii cinici, care îşi popularizau învăţăturile moral-filozofice dialogând cu un adversar imaginar, într-un stil familiar, presărat cu anecdote, aforisme, jocuri de cuvinte. 2. disertaţie critică. (p. ext.) scriere, cuvântare vehementă; pamflet. (< fr. diatribe, lat. diatriba)
(Marele dicţionar de neologisme)

diatríbă s. f. (sil. di-a-tri-), g.-d. art. diatríbei; pl. diatríbe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DIATRÍBĂ s. v. pamflet.
(Dicţionar de sinonime)