DIAZOTÁ vb. tr. a transforma aminele aromatice primare în diazoderivaţi prin tratare cu acid azotos. (< fr. diazoter)
(Marele dicţionar de neologisme)
diazotáre s. f. (sil. di-a-), g.-d. art. diazotării
(Dicţionar ortografic al limbii române)
diazotá vb. (sil. di-a-), ind. prez. 3 sg. diazoteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Marele dicţionar de neologisme)
diazotáre s. f. (sil. di-a-), g.-d. art. diazotării
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)