dibuire dex - definiţie, sinonime, conjugare
DIBUÍ, díbui, vb. IV. 1. Intranz. A merge cu nesiguranţă, şovăielnic, căutând un drum. ♦ Tranz. şi intranz. A căuta cu nesiguranţă; a căuta pipăind prin întuneric. ♢ Expr. Pe dibuite = pipăind, căutând cu mâinile, fără sa vadă; la întâmplare, la nimereală. 2. Intranz. A nimeri. 3. Tranz. A da de urma cuiva care se ascunde; a găsi, a descoperi, a afla, a dibăci. [Prez. ind. şi dibuiesc] – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DIBUÍRE, dibuiri, s.f. Acţiunea de a dibui şi rezultatul ei; dibuială. – V. dibui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DIBU//Í ~iésc 1. intranz. 1) A merge şovăielnic, căutând un drum (prin întuneric). 2) A căuta cu stăruinţă. 2. tranz. 1) A căuta pipăind prin întuneric; a bâjbâi. 2) A descoperi după o căutare îndelungată; a găsi. [Sil. -bu-i] /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dibuí vb., ind. prez. 1 sg. díbui/dibuiésc, 3 sg. díbuie/dibuiéşte, imperf. 3 sg. dibuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. díbuie
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dibuíre s. f., g.-d. art. dibuírii; pl. dibuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DIBUÍ vb. v. bâjbâi.
(Dicţionar de sinonime)

DIBUÍ vb. v. afla, descoperi, găsi, intui, înţelege, sesiza, tatona.
(Dicţionar de sinonime)

DIBUÍRE s. v. bâjbâială.
(Dicţionar de sinonime)

DIBUÍRE s. v. tatonare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: di dib dibu dibui dibuir

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire buire ibuire