dibuit

DIBUÍ, díbui, vb. IV. 1. Intranz. A merge cu nesiguranţă, şovăielnic, căutând un drum. ♦ Tranz. şi intranz. A căuta cu nesiguranţă; a căuta pipăind prin întuneric. ♢ Expr. Pe dibuite = pipăind, căutând cu mâinile, fără sa vadă; la întâmplare, la nimereală. 2. Intranz. A nimeri. 3. Tranz. A da de urma cuiva care se ascunde; a găsi, a descoperi, a afla, a dibăci. [Prez. ind. şi dibuiesc] – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DIBUÍT s.n. Faptul de a dibui. – V. dibui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DIBU//Í ~iésc 1. intranz. 1) A merge şovăielnic, căutând un drum (prin întuneric). 2) A căuta cu stăruinţă. 2. tranz. 1) A căuta pipăind prin întuneric; a bâjbâi. 2) A descoperi după o căutare îndelungată; a găsi. [Sil. -bu-i] /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DIBUÍT n. 1) v. A DIBUI. 2): Pe ~e umblând şi pipăind prin întuneric (căutând ceva). /v. a dibui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dibuí vb., ind. prez. 1 sg. díbui/dibuiésc, 3 sg. díbuie/dibuiéşte, imperf. 3 sg. dibuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. díbuie
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dibuít s. n. (pl. dibuíte în loc. adv. pe ~)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DIBUÍ vb. v. bâjbâi.
(Dicţionar de sinonime)

DIBUÍ vb. v. afla, descoperi, găsi, intui, înţelege, sesiza, tatona.
(Dicţionar de sinonime)

DIBUÍT s. v. bâjbâială.
(Dicţionar de sinonime)