dichisire dex - definiţie, sinonime, conjugare
DICHISÍ, dichisesc, vb. IV. Refl. (Pop. şi fam.) A se îmbrăca îngrijit; a se găti frumos şi curat, a se ferchezui; (peior.) a se găti prea mult. ♦ Tranz. A potrivi ceva cu migală; a aranja (cu toate dichisurile). – Din ngr. diíkisa (aor. lui d i i k ó).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DICHISÍRE, dichisiri, s.f. (Pop. şi fam.) Acţiunea de (se) dichisi şi rezultatul ei; dichiseală. – V. dichisi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DICHIS//Í ~ésc tranz. 1) A face să se dichisească. 2) (lucruri) A prevedea cu toate dichisurile. /<ngr. diíkisa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DICHIS//Í mă ~ésc intranz. 1) A se îmbrăca cu dichis; a se găti frumos şi curat. 2) A se găti prea mult, manifestând o grijă exagerată faţă de aspectul exterior; a se ferchezui; a se spilcui; a se sclivisi. /<ngr. diíkisa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dichisí (dichisésc, dichisít), vb. – 1. A aranja, a ordona, a prepara. – 2. A aranja, a găti, a împodobi. Ngr. διοιϰέω, aorist διοίϰησα (Tiktin; Candrea; Scriban); din acelaşi cuvînt gr., cu pronunţarea erasmică, neol. dioceză, s.f., din fr., der. diocezan, adj. – Der. dichis, s.n. (aranjare, ordine; preparative; obiect, lucru; sculă, unealtă, instrument), a cărui formaţie nu este clară, cf. sl. dikisŭ „maslu”, cuvînt incert după Miklosich, Lexicon, 161, dar care are probabil aceeaşi origine; dichici, s.n. (cuţit de cizmar, pentru ornamentat), cuvînt mold., probabil deformaţie de la cel anterior (după Candrea, GS, VI, 324 şi Scriban, din mag. dikics „briceag”, care ar putea proveni din rom.); dichiseală, s.f. (aranjare, găteală).
(Dicţionarul etimologic român)

dichisi, dichisesc I v.t. (intl.) 1. a lua banii cuiva. 2. a năuci (pe cineva). II v.r. a se îmbrăca elegant. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

dichísi vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dichisésc, imperf. 3 sg. dichiseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dichiseáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dichisíre s. f., g.-d. art. dichisírii; pl. dichisíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DICHISÍ vb. v. găti.
(Dicţionar de sinonime)

DICHISÍRE s. v. gătire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: di dic dich dichi dichis

Cuvinte se termină cu literele: re ire sire isire hisire