dichiu dex - definiţie, sinonime, conjugare

dichiu

DICHÍU, dichii, s.m. (Înv.) Administrator al bunurilor unei mănăstiri; econom. – Din ngr. díkios (lit. díkeos „drept legitim”).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DICHÍ//U ~i m. înv. Persoană care administra averea unei mănăstiri; econom. [Sil. di-chiu] /<ngr. díkios
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dichíu (dichíi), s.m. – Econom, administrator al unei mănăstiri. Gr. δίϰαιος „drept, just” (Tiktin; Candrea), sec. XVIII; cf. tc. deki (Scriban crede că rom. provine din tc.).
(Dicţionarul etimologic român)

dichíu s. m., art. dichíul; pl. dichíi, art. dichíii
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: di dic dich dichi

Cuvinte se termină cu literele: iu hiu chiu ichiu