dictat

DICTÁ, dictez, vb. I. Tranz. 1. A pronunţa rar şi desluşit cuvintele unei fraze, ale unui text, pentru ca ascultătorul să le poată scrie întocmai. 2. A impune ceva în mod categoric, a obliga pe cineva să accepte ceva fără condiţii; a ordona. ♦ (Despre abstracte) A îndemna, a determina stringent la o acţiune. – Din fr. dicter, lat. dictare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DICTÁT, dictate, s.n. Act prin care un stat impune altui stat condiţii împotriva voinţei acestuia. – Din germ. Diktat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DICT//Á ~éz tranz. 1) (fraze, texte) A pronunţa rar şi desluşit pentru a fi scris. 2) A impune printr-un dictat. 3) fig. A îndemna la o acţiune. /<fr. dicter, lat. dictare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DICTÁT ~e n. Act prin care un stat sau mai multe state impun altui stat anumite condiţii (politice, economice, militare etc.), forţându-l să le accepte. /v. a dicta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DICTÁ vb. I. tr. 1. A pronunţa o frază, un text etc., pentru a fi scris de cineva. 2. A impune cu forţa; a ordona. ♦ (Fig.) A îndemna la o acţiune. [Cf. lat. dictare, fr. dicter].
(Dicţionar de neologisme)

DICTÁT s.n. Faptul de a dicta; (spec.) act (internaţional) prin care un stat, o autoritate etc. impune forţat altui stat anumite condiţii. [Pl. -te, -turi. / < germ. Diktat].
(Dicţionar de neologisme)

DICTÁ vb. tr. 1. a pronunţa rar, desluşit, o frază, un text etc. pentru a fi scris de cineva. 2. a impune cu forţa; a ordona. ♢ (fig.) a îndemna la o acţiune. (< fr. dicter, lat. dictare)
(Marele dicţionar de neologisme)

DICTÁT s. n. act prin care unul sau mai multe state impun forţat unui alt stat anumite condiţii sau hotărâri. (< germ. Diktat)
(Marele dicţionar de neologisme)

dictá vb., ind. prez. 1 sg. dictéz, 3 sg. şi pl. dicteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dictát s. n., pl. dictáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DICTÁ vb. v. impune.
(Dicţionar de sinonime)