dictatura dex - definiţie, sinonime, conjugare

dictatura

DICTATÚRĂ, dictaturi, s.f. 1. (În Roma antică) Demnitatea, puterea, autoritatea exercitată de un dictator. 2. Instituţie politică, putere de stat în care o persoană (sau un grup de persoane) este învestită cu autoritate nelimitată prin legi şi adesea bazată pe violenţă. ♦ Dictatura proletariatului = concept din filozofia marxistă care preconiza exercitarea puterii de stat de către proletariat în perioada cuprinsă între revoluţia socialistă şi instaurarea societăţii socialiste. – Din fr. dictature, lat. dictatura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DICTATÚR//Ă ~i f. 1) Conducere a unui stat, în fruntea căreia stă un dictator. 2) Putere despotică, tiranică. 3) (în Imperiul Roman) Demnitate a unui dictator. 4) Timpul cât acesta îşi exercita puterea. /<fr. dictature
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DICTATÚRĂ s.f. 1. Demnitatea de dictator în vechea Romă; timpul cât un dictator exercita puterea. 2. Formă de guvernământ în care puterea supremă aparţine unui dictator; guvernare exercitată de o clasă dominantă. 3. (În filozofia marxistă) Dictatura proletariatului = putere de stat a clasei muncitoare întemeiată pe alianţa dintre clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare, rolul conducător deţinându-l clasa muncitoare prin partidul ei marxist-leninist. [< lat. dictatura, cf. fr. dictature].
(Dicţionar de neologisme)

DICTATÚRĂ s. f. 1. (în Roma antică) demnitatea de dictator; timpul cât acesta exercita puterea. 2. formă de guvernare în care puterea supremă aparţine unui dictator. 3. conducere a socităţii exercitată de o clasă socială dominantă. ♢ (fig.) putere absolută, fără control; purtare despotică, tiranică. (< fr. dictature, lat. dictatura)
(Marele dicţionar de neologisme)

dictatúră s. f., g.-d. art. dictatúrii; pl. dictatúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: di dic dict dicta dictat

Cuvinte se termină cu literele: ra ura tura atura tatura