DIDÁCTIC, -Ă, didactici, -e, adj., s.f. 1. Adj. De sau pentru învăţământ, relativ la învăţământ. ♦ Care este menit să instruiască. Literatură didactică. ♦ (Peior.) Arid, sec. 2. S.f. Parte a pedagogiei care se ocupă cu principiile şi metodele predării materiilor de învăţământ şi cu organizarea învăţământului. – Din fr. didactique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DIDÁCTI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de didactică; propriu didacticii. Literatură ~că. Principiu ~. 2) Care participă la procesul de învăţământ; încadrat în procesul de instruire şi educaţie. Corp ~. Cadre ~ce. 3) Care îşi asumă în mod pretenţios dreptul de a da învăţăminte; cu pretenţii de mentor. 4) fig. (despre scrieri) Care este lipsit de originalitate; fără caracter original; arid. /<fr. didactique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DIDÁCTICĂ f. Ramură a pedagogiei care se ocupă cu problemele învăţământului şi ale instruirii. /<fr. didactique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DIDÁCTIC, -Ă adj. De învăţământ, referitor la învăţământ. ♢ Corp didactic = totalitatea cadrelor din învăţământ. ♦ Destinat instrucţiei, instruirii. ♦ (Peior.) Arid, sec. [< fr. didactique, cf. gr. didaktikos < didaskein – a învăţa].
(Dicţionar de neologisme)
DIDÁCTICĂ s.f. Disciplină pedagogică care studiază principiile şi metodele de învăţământ. [Gen. -cii. / < fr. didactique].
(Dicţionar de neologisme)
DIDÁCTIC, -Ă I. adj. de, pentru învăţământ, referitor la învăţământ. ♢ destinat instruirii. o literatură ~ă = gen de literatură care îşi propune să instruiască, să informeze, să educe moral. ♢ (peior.) arid, sec. II. s. f. disciplină pedagogică care studiază principiile şi metodele de învăţământ. (< fr. didactique, gr. didaktikos)
(Marele dicţionar de neologisme)
didáctic adj. m., pl. didáctici; f. sg. didáctică, pl. didáctice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
didáctică s. f., g.-d. art. didácticii; pl. didáctici
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DIDÁCTIC adj. 1. v. şcolar. 2. v. pedagogic.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DIDÁCTI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de didactică; propriu didacticii. Literatură ~că. Principiu ~. 2) Care participă la procesul de învăţământ; încadrat în procesul de instruire şi educaţie. Corp ~. Cadre ~ce. 3) Care îşi asumă în mod pretenţios dreptul de a da învăţăminte; cu pretenţii de mentor. 4) fig. (despre scrieri) Care este lipsit de originalitate; fără caracter original; arid. /<fr. didactique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DIDÁCTIC, -Ă adj. De învăţământ, referitor la învăţământ. ♢ Corp didactic = totalitatea cadrelor din învăţământ. ♦ Destinat instrucţiei, instruirii. ♦ (Peior.) Arid, sec. [< fr. didactique, cf. gr. didaktikos < didaskein – a învăţa].
(Dicţionar de neologisme)
DIDÁCTICĂ s.f. Disciplină pedagogică care studiază principiile şi metodele de învăţământ. [Gen. -cii. / < fr. didactique].
(Dicţionar de neologisme)
DIDÁCTIC, -Ă I. adj. de, pentru învăţământ, referitor la învăţământ. ♢ destinat instruirii. o literatură ~ă = gen de literatură care îşi propune să instruiască, să informeze, să educe moral. ♢ (peior.) arid, sec. II. s. f. disciplină pedagogică care studiază principiile şi metodele de învăţământ. (< fr. didactique, gr. didaktikos)
(Marele dicţionar de neologisme)
didáctic adj. m., pl. didáctici; f. sg. didáctică, pl. didáctice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
didáctică s. f., g.-d. art. didácticii; pl. didáctici
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DIDÁCTIC adj. 1. v. şcolar. 2. v. pedagogic.
(Dicţionar de sinonime)