dieceză

DIECÉZĂ, dieceze, s.f. (Bis.) Eparhie. [Pr.: di-e-. – Var.: diocéză s.f.] – Din fr. diocèse, lat. dioecesis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DIECÉZ//Ă ~e f. Unitate administrativă bisericească, condusă de un episcop; episcopie. [Sil. di-e-] /<fr. diocese, lat. dioecesis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DIECÉZĂ s.f. v. dioceză [în DN].
(Dicţionar de neologisme)

DIECÉZĂ s. f. dioceză (2). (după fr. diocèse)
(Marele dicţionar de neologisme)

diecéză s. f. (sil. di-e-), g.-d. art. diecézei; pl. diecéze
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DIECÉZĂ s. v. episcopie.
(Dicţionar de sinonime)