diferenţiale dex - definiţie, sinonime, conjugare
DIFERENŢIÁL, -Ă, diferenţiali, -e, adj., subst. I. Adj. Care face să se deosebească; care diferenţiază. ♢ Tarif diferenţial = tarif care face diferenţe de preţ. ♦ (Mat.) Referitor la diferenţe care tind către zero, care operează cu diferenţe extrem de mici. ♢ Ecuaţie diferenţială = ecuaţie care conţine funcţiile căutate, derivatele lor şi variabilele independente. Calcul diferenţial = capitol al analizei matematice care are ea obiect studiul derivatelor şi al diferenţialelor (II 2). Geometrie diferenţială = ramură a geometriei care studiază figurile geometrice cu metodele analizei matematice. II. 1. S.n. Complex de roţi dinţate care, angrenându-se, permit ca două roţi care au o axă comună şi care nu sunt solidarizate să se învârtească cu viteze diferite. 2. S.f. (Mat.) Produsul dintre derivata unei funcţii şi creşterea variabilei ei independente; suma produselor dintre derivatele parţiale ale unei funcţii şi creşterile variabilelor ei independente. [Pr.: -ţi-al] – Din fr. différentiel.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DIFERENŢIÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care contribuie la diferenţiere; care constituie o diferenţă. Semn ~. 2) Care operează cu diferenţe; care se bazează pe compararea unor diferenţe. Studiu ~. ♢ Calcul ~ parte a matematicii care studiază variaţiile funcţiilor. Geometrie ~ă parte a geometriei care studiază proprietăţile figurilor folosind calculul diferenţial. [Sil. -ţi-al] /<fr. différentiel
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DIFERENŢIÁL s.n. Angrenaj de roţi dinţate al unui vehicul, care permite ca două roţi aşezate pe acelaşi ax să se poată învârti cu viteze deosebite. [Pron. -ţi-al, pl. -le, -luri. / < fr. différentiel].
(Dicţionar de neologisme)

DIFERENŢIÁL, -Ă adj. 1. Care constituie o deosebire. 2. Care comportă (procedează cu) diferenţe. ♦ (Mat.) Referitor la diferenţe care tind către zero. ♢ Ecuaţie diferenţială (şi s.f. ) = ecuaţie care conţine o variabilă, o funcţie necunoscută şi derivatele acesteia; calcul diferenţial = capitol al analizei matematice care se ocupă cu definirea şi cu studiul proprietăţilor şi al aplicaţiilor derivatelor de diferite ordine, ale funcţiilor de una sau mai multe variabile; geometrie diferenţială = ramură a geometriei care studiază proprietăţile figurilor folosind calculul diferenţial. [Cf. fr. différentiel, it. differenziale].
(Dicţionar de neologisme)

DIFERENŢIÁLĂ s.f. (Mat.) Produsul dintre derivata unei funcţii şi creşterea variabilei ei independente. [Cf. fr. différentielle].
(Dicţionar de neologisme)

DIFERENŢIÁL, -Ă I. adj. 1. care diferenţiază. 2. care comportă, lucrează cu diferenţe. ♢ (mat.) referitor la diferenţe care tind către zero. o ecuaţie ~ă (şi s. f.) = ecuaţie care conţine o variabilă, funcţia recunoscută şi derivate ale acesteia; calcul ~ = capitol al analizei matematice care are ca obiect studiul derivatelor şi al diferenţialelor; geometrie ~ă = ramură a geometriei care studiază figurile geometrice folosind calculul diferenţial. II. s. f. (mat.) produsul dintre derivata unei funcţii şi creşterea variabilei ei independente. III. s. n. angrenaj constituit din două roţi dinţate planetare aşezate pe acelaşi ax şi din două roţi satelite, utilizat la autovehicule pentru a transmite la roţi turaţii diferite la viraje, iar la maşini de lucru pentru a varia în mod deosebit turaţia. (< fr. différentiel)
(Marele dicţionar de neologisme)

diferenţial, diferenţiale s.n. şezut, fese. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

diferenţiál adj. m. (sil. -ţi-al), pl. diferenţiáli; f. sg. diferenţiálă, pl. diferenţiále
(Dicţionar ortografic al limbii române)

diferenţiál s. n. (sil. -ţi-al), pl. diferenţiále
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: di dif dife difer difere

Cuvinte se termină cu literele: le ale iale tiale ntiale