dificultate

DIFICULTÁTE, dificultăţi, s.f. Greutate de a face ceva; anevoinţă. ♦ Piedică, obstacol. ♢ Expr. A face (sau a crea) dificultăţi = a pune (cuiva) piedici; a opune rezistenţă, a se împotrivi (într-o problemă). – Din fr. difficulté, lat. difficultas, -atis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DIFICULT//ÁTE ~ăţi f. 1) Caracter dificil. 2) mai ales la pl. Factor care face ca ceva să fie dificil de realizat; greutate. ♢ A face (sau a crea) ~ăţi a pune piedică; a se opune. [Art. dificultatea; G.-D. dificultăţii] /<fr. difficulté, lat. difficultas
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DIFICULTÁTE s.f. 1. Greutate; anevoinţă. 2. Obstacol, piedică. [Cf. fr. difficulté, lat. difficultas].
(Dicţionar de neologisme)

DIFICULTÁTE s. f. greutate de a face ceva; anevoinţă. ♢ obstacol, piedică. (< fr. difficulté, lat. difficultas)
(Marele dicţionar de neologisme)

dificultáte s. f., g.-d. art. dificultăţii; pl. dificultăţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DIFICULTÁTE s. 1. greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, oprelişte, piedică, stavilă, (pop.) opreală, poticală, potrivnicie, (înv. şi reg.) scandal, sminteală, (înv.) anevoinţă, nevoinţă, poprire, stenahorie, (fig.) barieră, handicap, hop. (A avut de depăşit o mare ~.) 2. v. greu. 3. v. problemă. 4. v. impas. 5. v. şicană. 6. v. adversitate. 7. v. vicisitudine.
(Dicţionar de sinonime)