difluență dex - definiţie, sinonime, conjugare

difluență

difluenţă difluent
DIFLUÉNŢĂ, difluenţe, s.f. Împărţire a cursului unei ape curgătoare în două braţe, la vărsarea ei în altă apă curgătoare. [Pr.: -flu-en-] – Din fr. diffluence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DIFLUÉNŢ//Ă ~e f. Separare a unui curs de apă în două sau în mai multe braţe. [Sil. -flu-en-] /<fr. diffluence
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DIFLUÉNŢĂ s.f. 1. Ramificare în două braţe a albiei unui râu la vărsarea în alt râu; locul unde se produce acest fenomen. ♢ Difluenţă glaciară = despărţirea unui gheţar în două braţe, care înaintează în aval de ambele părţi ale unui interfluviu. 2. Fluidificare. [< fr. diffluence].
(Dicţionar de neologisme)

DIFLUÉNT, -Ă adj. 1. (Geogr.) Care se ramifică, se răspândeşte. 2. (Despre corpuri) Care devine fluid. [Pron. -flu-ent. / < fr. diffluent, cf. lat. diffluere].
(Dicţionar de neologisme)

DIFLUÉNŢĂ s. f. 1. ramificare a unui curs de apă în mai multe braţe, care nu se mai reunesc; locul unde se produce acest fenomen. o ~ glaciară = despărţirea unui gheţar în două braţe, care înaintează în aval de ambele părţi ale unui interfluviu. 2. fluidificare. 3. înlocuire a discursivităţii obişnuite a gândirii şi vorbirii prin propoziţii şi idei asociate la întâmplare, cu dispersia atenţiei asupra unor chestiuni secundare. (< fr. diffluence)
(Marele dicţionar de neologisme)

DIFLUÉNT, -Ă adj. 1. care se dezvoltă în direcţii divergente, care se ramifică, se răspândeşte. 2. (despre corpuri) care devine fluid. (< fr. diffluent, lat. diffluens)
(Marele dicţionar de neologisme)

difluénţă s. f. (sil. -flu-en-), g.-d. art. difluénţei; pl. difluénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

difluént adj. m., s. m., pl. difluénţi; f. sg. difluéntă, pl. difluénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: di dif difl diflu diflue

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta uenta luenta