diftonga

DIFTONGÁ, diftonghez, vb. I. Refl. (Despre vocale) A se transforma în diftong. ♦ Tranz. A articula o vocală transformând-o în diftong. – Din fr. diphtonguer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DIFTON//GÁ ~ghéz tranz. (vocale) A face să se diftongheze. /<fr. diphtonguer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DIFTON//GÁ se ~gheáză intranz. (despre sunete vocale) A se transforma în diftong. /<fr. diphtonguer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DIFTONGÁ vb. I. tr., refl. A (se) transforma în diftong. [Cf. fr. diphtonguer].
(Dicţionar de neologisme)

DIFTONGÁ vb. tr., refl. (despre vocale) a (se) transforma în diftong. (< fr. diphtonguer)
(Marele dicţionar de neologisme)

diftongá vb. (sil. mf. -fton-), ind. prez. 1 sg. diftonghéz, 3 sg. şi pl. diftongheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)