DIFÚZ, -Ă, difuzi, -e, adj. Răspândit în toate părţile sau în diverse părţi; împrăştiat, risipit. ♦ Care este neclar, lipsit de organizare. Stil difuz. – Din fr. diffus, lat. diffusus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DIFUZÁ, difuzez, vb. I. 1. Tranz. A răspândi, a propaga o ştire, o idee etc. (prin viu grai, prin presă, prin radio etc.). ♦ A distribui, a pune în vânzare o carte, o publicaţie etc. 2. Tranz. A propaga, a răspândi, a împrăştia în toate direcţiile sunete, lumină, căldură etc. ♦ Refl. Razele luminoase se difuzează când trec printr-un corp translucid. 3. Intranz. (Despre moleculele unui corp) A pătrunde în masa altui corp cu care se află în contact. – Din fr. diffuser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DIFÚZ ~ă (~i, ~e) 1) Care este răspândit în toate direcţiile; împrăştiat; risipit. Lumină ~ă. Durere ~ă. 2) fig. (despre persoane şi manifestările lor) Care are gândirea incoerentă. Scriitor ~. /<fr. diffus, lat. diffusus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A DIFUZ//Á ~éz tranz. 1) A face să se difuzeze; a propaga; a răspândi; a transmite. 2) (idei, ştiri) A aduce la cunoştinţa publicului larg; a transmite; a comunica; a emite; a anunţa. 3) (cărţi, publicaţii etc.) A pune în vânzare; a vinde. /<fr. diffuser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE DIFUZ//Á se ~eáză intranz. 1) (despre lumină, căldură, sunete etc.) A deveni difuz; a cuprinde spaţii tot mai mari; a se împrăştia în toate părţile; a se răspândi; a se propaga; a se degaja. 2) (despre moleculele unui corp) A pătrunde în masa altui corp. /<fr. diffuser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DIFÚZ, -Ă adj. Răspândit în mai multe părţi, împrăştiat. [Cf. fr. diffus, it. diffuso, lat. diffusus].
(Dicţionar de neologisme)
DIFUZÁ vb. I. 1. tr. A răspândi, a împrăştia, a propaga în diferite direcţii mai ales unde de lumină, de căldură etc.; (spec.) a emite unde sonore prin radio; a transmite o emisiune radiofonică. 2. tr. A vinde, a pune în vânzare (o publicaţie). 3. intr. (Cu privire la molecule, particule) A se răspândi, a se amesteca (în masa altui corp). [< fr. diffuser].
(Dicţionar de neologisme)
DIFÚZ, -Ă adj. răspândit în mai multe părţi, împrăştiat. ♢ lipsit de un contur clar, de o organizare riguroasă. 2. (fon.; despre sunete) caracterizat acustic printr-o concentraţie redusă de energie în regiunea centrală a spectrului. (< fr. diffus, lat. diffusus)
(Marele dicţionar de neologisme)
DIFUZÁ vb. I. tr. 1. a răspândi, a propaga în diferite direcţii, mai ales unde de lumină, de căldură etc.; (spec.) a emite unde sonore prin radio; a transmite o emisiune radiofonică. 2. a pune în vânzare (o publicaţie). II. intr. (cu privire la molecule, particule) a se răspândi, a se amesteca (în masa altui corp). (< fr. diffuser)
(Marele dicţionar de neologisme)
difúz adj. m., pl. difúzi; f. sg. difúză, pl. difúze
(Dicţionar ortografic al limbii române)
difuzá vb., ind. prez. 1 sg. difuzéz, 3 sg. şi pl. difuzeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DIFÚZ adj. 1. v. împrăştiat. 2. v. confuz. 3. confuz, imprecis, indefinit, neclar, nedefinit, nedesluşit, nelămurit, neprecis, vag, (fig.) surd. (O senzaţie ~.) 4. confuz, echivoc, haotic, imprecis, indefinit, încâlcit, încurcat, neclar, nedefinit, nedesluşit, neînţeles, nelămurit, neprecis, obscur, tulbure, vag, (fig.) întunecat, nebulos, neguros. (O situaţie ~.) 5. palid, potolit, slab, stins. (O lumină ~.)
(Dicţionar de sinonime)
DIFUZÁ vb. 1. v. răspândi. 2. a populariza, a propaga, a propovădui, a răspândi, (astăzi rar) a vulgariza, (fig.) a semăna. (A ~ o teorie.) 3. a (se) împrăştia, a (se) răspândi, a (se) revărsa. (Lumina se ~ în toate ungherele.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Difuz ≠ limpede
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DIFUZÁ, difuzez, vb. I. 1. Tranz. A răspândi, a propaga o ştire, o idee etc. (prin viu grai, prin presă, prin radio etc.). ♦ A distribui, a pune în vânzare o carte, o publicaţie etc. 2. Tranz. A propaga, a răspândi, a împrăştia în toate direcţiile sunete, lumină, căldură etc. ♦ Refl. Razele luminoase se difuzează când trec printr-un corp translucid. 3. Intranz. (Despre moleculele unui corp) A pătrunde în masa altui corp cu care se află în contact. – Din fr. diffuser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A DIFUZ//Á ~éz tranz. 1) A face să se difuzeze; a propaga; a răspândi; a transmite. 2) (idei, ştiri) A aduce la cunoştinţa publicului larg; a transmite; a comunica; a emite; a anunţa. 3) (cărţi, publicaţii etc.) A pune în vânzare; a vinde. /<fr. diffuser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE DIFUZ//Á se ~eáză intranz. 1) (despre lumină, căldură, sunete etc.) A deveni difuz; a cuprinde spaţii tot mai mari; a se împrăştia în toate părţile; a se răspândi; a se propaga; a se degaja. 2) (despre moleculele unui corp) A pătrunde în masa altui corp. /<fr. diffuser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DIFÚZ, -Ă adj. Răspândit în mai multe părţi, împrăştiat. [Cf. fr. diffus, it. diffuso, lat. diffusus].
(Dicţionar de neologisme)
DIFUZÁ vb. I. 1. tr. A răspândi, a împrăştia, a propaga în diferite direcţii mai ales unde de lumină, de căldură etc.; (spec.) a emite unde sonore prin radio; a transmite o emisiune radiofonică. 2. tr. A vinde, a pune în vânzare (o publicaţie). 3. intr. (Cu privire la molecule, particule) A se răspândi, a se amesteca (în masa altui corp). [< fr. diffuser].
(Dicţionar de neologisme)
DIFÚZ, -Ă adj. răspândit în mai multe părţi, împrăştiat. ♢ lipsit de un contur clar, de o organizare riguroasă. 2. (fon.; despre sunete) caracterizat acustic printr-o concentraţie redusă de energie în regiunea centrală a spectrului. (< fr. diffus, lat. diffusus)
(Marele dicţionar de neologisme)
DIFUZÁ vb. I. tr. 1. a răspândi, a propaga în diferite direcţii, mai ales unde de lumină, de căldură etc.; (spec.) a emite unde sonore prin radio; a transmite o emisiune radiofonică. 2. a pune în vânzare (o publicaţie). II. intr. (cu privire la molecule, particule) a se răspândi, a se amesteca (în masa altui corp). (< fr. diffuser)
(Marele dicţionar de neologisme)
difúz adj. m., pl. difúzi; f. sg. difúză, pl. difúze
(Dicţionar ortografic al limbii române)
difuzá vb., ind. prez. 1 sg. difuzéz, 3 sg. şi pl. difuzeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DIFÚZ adj. 1. v. împrăştiat. 2. v. confuz. 3. confuz, imprecis, indefinit, neclar, nedefinit, nedesluşit, nelămurit, neprecis, vag, (fig.) surd. (O senzaţie ~.) 4. confuz, echivoc, haotic, imprecis, indefinit, încâlcit, încurcat, neclar, nedefinit, nedesluşit, neînţeles, nelămurit, neprecis, obscur, tulbure, vag, (fig.) întunecat, nebulos, neguros. (O situaţie ~.) 5. palid, potolit, slab, stins. (O lumină ~.)
(Dicţionar de sinonime)
DIFUZÁ vb. 1. v. răspândi. 2. a populariza, a propaga, a propovădui, a răspândi, (astăzi rar) a vulgariza, (fig.) a semăna. (A ~ o teorie.) 3. a (se) împrăştia, a (se) răspândi, a (se) revărsa. (Lumina se ~ în toate ungherele.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Difuz ≠ limpede
(Dicţionar de antonime)