difuzare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DIFUZÁ, difuzez, vb. I. 1. Tranz. A răspândi, a propaga o ştire, o idee etc. (prin viu grai, prin presă, prin radio etc.). ♦ A distribui, a pune în vânzare o carte, o publicaţie etc. 2. Tranz. A propaga, a răspândi, a împrăştia în toate direcţiile sunete, lumină, căldură etc. ♦ Refl. Razele luminoase se difuzează când trec printr-un corp translucid. 3. Intranz. (Despre moleculele unui corp) A pătrunde în masa altui corp cu care se află în contact. – Din fr. diffuser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DIFUZÁRE, difuzări, s.f. Acţiunea de a (se) difuza şi rezultatul ei; răspândire, propagare. – V. difuza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DIFUZ//Á ~éz tranz. 1) A face să se difuzeze; a propaga; a răspândi; a transmite. 2) (idei, ştiri) A aduce la cunoştinţa publicului larg; a transmite; a comunica; a emite; a anunţa. 3) (cărţi, publicaţii etc.) A pune în vânzare; a vinde. /<fr. diffuser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DIFUZ//Á se ~eáză intranz. 1) (despre lumină, căldură, sunete etc.) A deveni difuz; a cuprinde spaţii tot mai mari; a se împrăştia în toate părţile; a se răspândi; a se propaga; a se degaja. 2) (despre moleculele unui corp) A pătrunde în masa altui corp. /<fr. diffuser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DIFUZÁ vb. I. 1. tr. A răspândi, a împrăştia, a propaga în diferite direcţii mai ales unde de lumină, de căldură etc.; (spec.) a emite unde sonore prin radio; a transmite o emisiune radiofonică. 2. tr. A vinde, a pune în vânzare (o publicaţie). 3. intr. (Cu privire la molecule, particule) A se răspândi, a se amesteca (în masa altui corp). [< fr. diffuser].
(Dicţionar de neologisme)

DIFUZÁRE s.f. Acţiunea de a (se) difuza şi rezultatul ei; difuziune, răspândire. [< difuza].
(Dicţionar de neologisme)

DIFUZÁ vb. I. tr. 1. a răspândi, a propaga în diferite direcţii, mai ales unde de lumină, de căldură etc.; (spec.) a emite unde sonore prin radio; a transmite o emisiune radiofonică. 2. a pune în vânzare (o publicaţie). II. intr. (cu privire la molecule, particule) a se răspândi, a se amesteca (în masa altui corp). (< fr. diffuser)
(Marele dicţionar de neologisme)

difuzá vb., ind. prez. 1 sg. difuzéz, 3 sg. şi pl. difuzeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

difuzáre s. f., g.-d. art. difuzării; pl. difuzări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DIFUZÁ vb. 1. v. răspândi. 2. a populariza, a propaga, a propovădui, a răspândi, (astăzi rar) a vulgariza, (fig.) a semăna. (A ~ o teorie.) 3. a (se) împrăştia, a (se) răspândi, a (se) revărsa. (Lumina se ~ în toate ungherele.)
(Dicţionar de sinonime)

DIFUZÁRE s. 1. v. răspândire. 2. împrăştiere, pro-pagare, răspândire. (~ unor radiaţii.) 3. împrăş-tiere, răspândire, revărsare. (~ luminii în toate ungherele.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Difuzarereceptare
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: di dif difu difuz difuza

Cuvinte se termină cu literele: re are zare uzare fuzare