DIFUZÓR, (I) difuzoare, s.n., (II) difuzori, s.m. I. S.n. 1. Dispozitiv (în formă de pâlnie) pentru redarea sunetelor transmise pe cale electrică şi răspândirea lor în mediul înconjurător. 2. Dispozitiv translucid din sticlă, porţelan etc., care împrăştie uniform lumina unei lămpi. 3. Aparat întrebuinţat la extragerea prin difuziune (2) a unei substanţe. 4. Piesă a carburatorului unui motor, care pulverizează combustibilul printr-un curent de aer. II. S.m. Persoană care difuzează publicaţiile periodice. – Din fr. diffuseur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DIFUZÓR1 ~i m. Persoană care difuzează publicaţiile periodice. /<fr. diffuseur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DIFUZ//ÓR2 ~oáre n. 1) Aparat care transformă energia electrică în energie acustică, fiind întrebuinţat în radiorecepţie, la televizoare sau la instalaţiile de amplificare a sunetelor. 2) Dispozitiv pentru împrăştierea uniformă a luminii unei lămpi. 3) Aparat întrebuinţat la extragerea prin difuziune a unei substanţe. /<fr. diffuseur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DIFUZÓR s.n. 1. Dispozitiv folosit în radiofonie care transformă undele electrice în unde sonore prin punerea în vibraţie a unei membrane plane sau a unui cornet; este folosit în dispozitivele de radiorecepţie şi în instalaţiile de amplificare a sunetului. 2. Parte a unui carburator cu injecţie unde se produce pulverizarea combustibilului. 3. Aparat folosit pentru extragerea zahărului din sfeclă, a taninului din stejar etc. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. diffuseur].
(Dicţionar de neologisme)
DIFUZÓR, -OÁRE s.m. şi f. Cel care difuzează presa în întreprinderi, în instituţii. [< difuza + -or].
(Dicţionar de neologisme)
DIFUZÓR1 s. n. 1. aparat destinat reproducerii sunetelor, care transformă variaţiile energiei electrice în energie acustică şi care intră în componenţa radioreceptoarelor, televizoarelor, a instalaţiilor de amplificare etc; hautparlor. 2. porţiune de conductă a cărei secţiune transversală creşte în sensul curgerii fluidului. 3. parte a unui carburator cu explozie unde se produce pulverizarea combustibilului. 4. aparat pentru extragerea zahărului din sfeclă, a taninului din stejar etc. (< fr. diffuseur)
(Marele dicţionar de neologisme)
DIFUZÓR2, -OÁRE s. m. f. cel care difuzează presa în întreprinderi, în instituţii. (< difuza + -or)
(Marele dicţionar de neologisme)
difuzór (persoană) s. m., pl. difuzóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
difuzór (dispozitiv, aparat) s. n., pl. difuzoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
difuzoáre s. f., pl. difuzoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DIFUZÓR1 ~i m. Persoană care difuzează publicaţiile periodice. /<fr. diffuseur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DIFUZÓR s.n. 1. Dispozitiv folosit în radiofonie care transformă undele electrice în unde sonore prin punerea în vibraţie a unei membrane plane sau a unui cornet; este folosit în dispozitivele de radiorecepţie şi în instalaţiile de amplificare a sunetului. 2. Parte a unui carburator cu injecţie unde se produce pulverizarea combustibilului. 3. Aparat folosit pentru extragerea zahărului din sfeclă, a taninului din stejar etc. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. diffuseur].
(Dicţionar de neologisme)
DIFUZÓR, -OÁRE s.m. şi f. Cel care difuzează presa în întreprinderi, în instituţii. [< difuza + -or].
(Dicţionar de neologisme)
DIFUZÓR1 s. n. 1. aparat destinat reproducerii sunetelor, care transformă variaţiile energiei electrice în energie acustică şi care intră în componenţa radioreceptoarelor, televizoarelor, a instalaţiilor de amplificare etc; hautparlor. 2. porţiune de conductă a cărei secţiune transversală creşte în sensul curgerii fluidului. 3. parte a unui carburator cu explozie unde se produce pulverizarea combustibilului. 4. aparat pentru extragerea zahărului din sfeclă, a taninului din stejar etc. (< fr. diffuseur)
(Marele dicţionar de neologisme)
DIFUZÓR2, -OÁRE s. m. f. cel care difuzează presa în întreprinderi, în instituţii. (< difuza + -or)
(Marele dicţionar de neologisme)
difuzór (persoană) s. m., pl. difuzóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
difuzór (dispozitiv, aparat) s. n., pl. difuzoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
difuzoáre s. f., pl. difuzoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)