DILACERÁRE s.f. Acţiunea de a dilacera; dilaceraţie. [< dilacera].
(Dicţionar de neologisme)
DILACERÁ vb. I. tr. A sfâşia în bucăţi, a fărâmiţa. ♦ (Med.) A smulge cu violenţă (un ţesut). [< fr. dilacérer, cf. lat. dilacerare].
(Dicţionar de neologisme)
DILACERÁ vb. tr. 1. a sfâşia în bucăţi, a fărâmiţa. 2. (med.) a smulge cu violenţă (un ţesut). (< fr. dilacérer, lat. dilacerare)
(Marele dicţionar de neologisme)
dilaceráre s. f., g.-d. art. dilacerării
(Dicţionar ortografic al limbii române)
dilacerá vb., ind. prez. 3 sg. dilacereáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DILACERÁ vb. I. tr. A sfâşia în bucăţi, a fărâmiţa. ♦ (Med.) A smulge cu violenţă (un ţesut). [< fr. dilacérer, cf. lat. dilacerare].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
dilaceráre s. f., g.-d. art. dilacerării
(Dicţionar ortografic al limbii române)
dilacerá vb., ind. prez. 3 sg. dilacereáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)