diletant

DILETÁNT, -Ă, diletanţi, -te, s.m. şi f. Persoană care manifestă preocupări într-un domeniu al artei, al ştiinţei sau al tehnicii fără a avea pregătirea profesională corespunzătoare; persoană care se ocupă de ceva din afara profesiunii sale, numai din plăcere; amator; (peior.) persoană care nu adânceşte (sau nu are pregătirea ştiinţifică necesară pentru a adânci) problemele profesiunii sale, ale unei ştiinţe etc. – Din fr. dilettante.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DILETÁN//T ~ţi m. Persoană care se ocupă cu ceva (artă, ştiinţă, tehnică) numai din plăcere, fără a poseda cunoştinţe profesionale corespunzătoare. /<fr. dilettante
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DILETÁNT, -Ă s.m. şi f. Amator (pasionat) de artă, de ştiinţă, de tehnică, fără pregătire de specialitate; (peior.) om superficial, lipsit de pregătire temeinică. [< fr. dilettante, cf. it. dilettante – care se delectează].
(Dicţionar de neologisme)

DILETÁNT, -Ă s. m. f. cel care se ocupă de o ştiinţă, artă sau tehnică numai din plăcere, fără a fi profesionist ori specialist; amator. ♢ (peior.) cel care îndeplineşte o activitate în mod neglijent şi fantezist, neavând o pregătire de specialitate satisfăcătoare. (< fr. dilettante)
(Marele dicţionar de neologisme)

diletánt s. m., pl. diletánţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DILETÁNT s., adj. v. amator.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Diletant ≠ profesionist
(Dicţionar de antonime)