diligență dex - definiţie, sinonime, conjugare
DILIGÉNT, -Ă, diligenţi, -te, adj. (Livr.) Harnic, sârguincios, zelos. – Din lat. diligens, -ntis, fr. diligent.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DILIGÉNŢĂ1, diligenţe, s.f. Trăsură mare, acoperită, cu care se făcea în trecut transportul regulat de poştă şi de călători pe distanţe mai lungi; poştalion. – Din fr. diligence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DILIGÉNŢĂ2, diligenţe, s.f. (Livr.) Sârguinţă, osteneală; zel. promptitudine. – Din lat. diligentia, fr. diligence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DILIGÉNŢ//Ă ~e f. înv. Trăsură mare, cu multe locuri, care servea ca mijloc de transport pentru pasageri şi poştă la distanţe mari; poştalion. /<fr. diligence
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DILIGÉNT, -Ă adj. Sârguitor, silitor. [< lat. diligens, cf. fr. diligent].
(Dicţionar de neologisme)

DILIGÉNŢĂ1 s.f. Silinţă, sârguinţă. [< lat. diligentia, cf. fr. diligence].
(Dicţionar de neologisme)

DILIGÉNŢĂ2 s.f. (În trecut) Trăsură mare cu cai, folosită la transportul în comun al călătorilor, care mergea mai repede decât trăsurile obişnuite. [< fr. diligence].
(Dicţionar de neologisme)

DILIGÉNT, -Ă adj. sârguitor, silitor. (< lat. diligens, fr. diligent)
(Marele dicţionar de neologisme)

DILIGÉNŢĂ1 s. f. silinţă, sârguinţă, zel. (< lat. diligentia, fr. diligence)
(Marele dicţionar de neologisme)

DILIGÉNŢĂ2 s. f. trăsură mare cu cai, folosită în trecut, la transportul regulat de poştă şi călători pe distanţe lungi; poştalion. (< fr. diligence)
(Marele dicţionar de neologisme)

diligént adj. m., pl. diligénţi; f. sg. diligéntă, pl. diligénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

diligénţă (trăsură mare, sârguinţă) s. f., g.-d. art. diligénţei; pl. diligénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DILIGÉNT adj. v. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos.
(Dicţionar de sinonime)

DILIGÉNŢĂ s. poştalion, poştă, (înv.) menzil, olac. (~ transporta călători şi corespondenţă.)
(Dicţionar de sinonime)

DILIGÉNŢĂ s. v. hărnicie, râvnă, silinţă, sârguinţă, strădanie, străduinţă, vrednicie, zel.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: di dil dili dilig dilige

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta genta igenta